Apel către lichele…

În numele libertăţii de exprimare, lansez acest „Apel către Lichele”, nu la fel de elitist ca acela de la începutul anilor '90, dar în mod cert foarte sincer.
Timpul a dovedit că precedentul apel nu a reuşit, de aceea nu mă aştept nici eu să am succes. Lichelele comuniste apelate atunci şi-au văzut de treabă şi acum suntem în situaţia pe care o cunoaştem cu toţii. Cine ar fi crezut? Cine mai are timp să se gândească la asta, acum?
Amintesc tuturor că abandonarea luptei este la fel de culpabilă ca şi fraternizarea cu adversarul. Încet, încet, pe măsură ce atenţia noastră era abătută către nimicuri, „îmbrăţişătorii” apelului erau ori obosiţi, ori cumpăraţi, ori scârbiti, ori dovediţi, iar lichelele se transformau în „băieţi deştepţi”.
Unde sunt intelectualii de clasă şi operele lor de sertar? Din păcate, sertarele istoriei recente sunt cam goale de conţinut. Dacă vremurile ne sunt potrivnice, este una, dar nici ei nu s-au bătut cu vremelnicii ori nemernicii până la capăt. Păcat!
Mai nou, ei umplu ecranele televiziunilor şi paginile ziarelor cu reproşuri sofisticate la adresa politicienilor, dar nu se privesc în oglindă şi, ceea ce este şi mai rău, nici măcar în ochii noştri nu mai au curajul să privească. Unii pentru că s-au mânjit, alţii pentru că au strâns firimiturile de la ospăţul mai-marilor zilei...
În zorii democraţiei noastre, le-am admirat curajul de a spune „huo”, o vreme m-am mirat când au tăcut, dar mă revolt acum când ne dau iarăşi lecţii de morală politică de pe margine.
Alo, stimaţi tovarăşi intelectuali, cu sau fără cititori, vouă vă strig, bătăliile se câştigă pe front, nu în cafenele ori budoare. Înrolaţi-vă, luptaţi pentru ideile voastre şi apoi veniţi să ne învăţaţi cum se face nodul la cravată. Voi, moraliştii neamului din toate domeniile artei şi culturii, intraţi în horă, şi după ce tace lăutarul să văd de ce aţi fost în stare. Aşa cum voi aveţi dreptul să ziceţi azi că politicienii sunt toţi o apă şi-un pământ, daţi-mi şi mie voie să spun că şi reciproca este valabilă...
Nefiind intelectual, am şi uitat către care lichele strig. Totuşi, poate se prinde cineva care nu este încă „băiat deştept”.

Florea GHEORGHE,
prim-vicepreşedinte PNŢCD - Dâmboviţa